Cauta rezultate pentru: biotic
aditiv biotic ‹G› ciudat. în ceea ce privește materia vie, organismele vii etc.: biol. factori biotici (natura vie) care acționează asupra organismelor vii (de exemplu, hrană, indivizi din aceeași specie și alte specii, oameni) (op. abiotic )
abiotic add. ‹G› ciudat. fără viață; în ceea ce privește natura neînsuflețită, fenomenele acesteia, etc: mediul abiotic; biol. factori abiotici (natura neînsuflețită) care afectează organismele vii (de ex. condițiile climatice, solului, condițiile geografice) (op. biotic)
anabioză -y b. ‹G› biol. o formă latentă de viață caracterizată prin niveluri scăzute de metabolism și creștere scăzută ca manifestare a adaptării la condiții adverse;
aditiv anabiotic: metode anabiotice metode de conservare bazate pe tratamentul mediului în care microorganismele nu se pot multiplica și funcțiile lor enzimatice nu pot avea loc
aerobioză -y b. ‹G› biol. stilul de viață al microorganismelor aerobe;
anaerobioză -y b. ‹G› biol. o proprietate a organismelor anaerobe care constă în capacitatea de a trăi fără acces la oxigen, anoxibioză;
aditiv antibiotic ‹G› lek., Biol. dăunător al. microbian distructiv al. celule tumorale animale; referitoare la antibioză, antibiotice
eubiotice -y b. ‹G› știința unui stil de viață bun;
eubiotic adj.: reguli eubiotice
kalobiotika -y ž. ‹G› hist. (în societatea antică greacă) arta de a trăi frumos;
macrobiotice -y b. ‹G› biol. studiul extinderii vieții bazat pe principiile timpurilor străvechi. tradiții; dieta și tratamentul de urmărire;
aditiv macrobiotic: dieta macrobiotică;
necrobioză -y b. ‹G› biol., Lek. moartea treptată a țesuturilor: necrobioză grasă la diabetici modificări ale pielii în diabet;
1. biol., Ekol. relație al. coexistența a doi al. mai multe organisme; o astfel de coexistență, reciproc avantajoasă, durabilă și necesară, mutualism (op. antibioză)