tbl flm 60x200 mg (capac HDPE)
Conținutul rezumatului caracteristicilor (SPC)
Anexa nr. 2 la decizia privind înregistrarea, ev. Nr.: 2009/03162, 2009/03163
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
Celiprolol Vitabalans 200 mg comprimate filmate
Celiprolol Vitabalans 400 mg comprimate filmate
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conține 200 mg sau 400 mg de clorhidrat de celiprolol.
Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat.
Celiprolol Vitabalans 200 mg: Comprimate albe, filmate, rotunde, convexe, cu un scor pe o față, cu diametrul de 10 mm.
Celiprolol Vitabalans 400 mg: comprimate albe, filmate, rotunde, convexe, cu un scor pe o față, cu diametrul de 12 mm.
Tableta poate fi împărțită în jumătăți egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Angina pectorală stabilă.
4.2 Doze și mod de administrare
Mod de administrare: Administrare orală.
Celiprolol se administrează cu un pahar de apă cu cel puțin o jumătate de oră înainte sau două ore după masă.
Biodisponibilitatea celiprololului este afectată atunci când se administrează cu alimente.
Doza inițială este de 200 mg o dată pe zi. Dacă răspunsul la tratament este insuficient, doza poate fi crescută la intervale de 2-4 săptămâni, până la 400 mg o dată pe zi. Tensiunea arterială poate scădea treptat, iar presiunea țintă poate fi atinsă în câteva săptămâni.
Doza zilnică recomandată este de 200 mg. Dacă este necesar, doza poate fi crescută la intervale de 2 până la 4 săptămâni, până la 400 mg pe zi. La pacienții cu boli cardiovasculare, se recomandă întreruperea tratamentului treptat în decurs de 1-2 săptămâni. Întreruperea bruscă a tratamentului poate provoca probleme cardiace, în special la pacienții cu boli cardiace ischemice (vezi pct. 4.4).
Sunt disponibile doar date limitate. Celiprolol trebuie utilizat cu precauție la pacienții vârstnici (vezi pct. 4.4).
Celiprolol nu este recomandat pentru utilizare la copii din cauza lipsei de date privind siguranța.
Insuficiență renală
Nu este necesară reducerea dozei la pacienții cu insuficiență renală ușoară. La pacienții cu un clearance al creatininei de 15-40 ml/min, celiprolol trebuie utilizat cu precauție și doza redusă la 100 mg o dată pe zi (vezi pct. 4.4). Celiprolol este contraindicat la pacienții cu clearance-ul creatininei mai mic de 15 ml/min (vezi pct. 4.3).
Insuficiență hepatică
Sunt disponibile date limitate la pacienții cu insuficiență hepatică. Prin urmare, celiprololul trebuie utilizat cu precauție la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată și trebuie luată în considerare reducerea dozei (vezi pct. 4.4). Celiprolol este contraindicat la pacienții cu insuficiență hepatică severă (vezi pct. 4.3).
4.3 Contraindicații
hipersensibilitate la medicament sau la oricare dintre excipienți
bradicardie severă (ritm cardiac mai mic de 50/min)
insuficiență cardiacă slab tratată
sindromul sinusal bolnav
blocul atrioventricular de gradul II sau III
hipotensiune arterială (tensiunea arterială sistolică mai mică de 100 mmHg)
insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei mai mic de 15 ml/min)
Boala pulmonară obstructivă cronică
episoade acute de astm
bronhospasm sau astm bronșic
stadii tardive ale bolii ocluzive a arterei periferice sau sindromului Raynaud
insuficiență hepatică severă
tratament concomitent cu inhibitori MAO (cu excepția inhibitorilor MAO-B)
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Sunt disponibile date limitate la pacienții vârstnici. De aceea, celiprololul trebuie utilizat cu precauție la pacienții vârstnici. Acești pacienți trebuie monitorizați în mod regulat pentru afectarea funcției renale și hepatice la această grupă de vârstă.
Celiprololul poate fi utilizat la pacienții cu insuficiență renală ușoară până la moderată, deoarece celiprololul este eliminat prin rinichi și alte căi de eliminare. Reducerea dozei la 100 mg o dată pe zi este adecvată la pacienții cu clearance-ul creatininei între 15 și 40 ml/min. Celiprololul este contraindicat la pacienții cu clearance-ul creatininei mai mic de 15 ml/min.
Sunt disponibile date limitate la pacienții cu insuficiență hepatică. Pacienții cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată trebuie monitorizați îndeaproape la începutul tratamentului și trebuie luată în considerare reducerea dozei. Celiprololul este contraindicat la pacienții cu insuficiență hepatică severă.
Întreruperea bruscă a blocantelor beta-adrenergice la pacienții cu boală cardiacă ischemică poate duce la atacuri de angină cu frecvență și severitate crescute sau agravarea afecțiunii cardiace. Deși nu au fost observate reacții adverse în studiile clinice din cauza întreruperii bruște a celiprololului, tratamentul trebuie redus treptat în decurs de 1-2 săptămâni și, dacă este necesar, trebuie inițiată terapia concomitentă în același timp pentru a preveni exacerbările anginei pectorale.
În caz de anestezie generală planificată, medicul anestezist trebuie informat despre tratamentul cu celiprolol. Dacă tratamentul este oprit înainte de anestezie, acesta trebuie oprit treptat și trebuie să treacă 48 de ore între ultima doză și anestezie. Continuarea beta-blocadei reduce riscul apariției aritmiilor cardiace în timpul inducției și intubației.
Beta-blocantele trebuie utilizate cu precauție extremă la pacienții cu tulburări circulatorii periferice (claudicație intermitentă) și angina pectorală, deoarece aceste tulburări pot fi exacerbate.
Deși celiprololul nu afectează semnificativ funcția cardiacă în repaus, acesta poate fi utilizat numai la pacienții cu insuficiență cardiacă congestivă care au fost tratați în mod adecvat. Dacă se produce decompensare în timpul tratamentului cu celiprolol, tratamentul trebuie întrerupt până la obținerea unui control adecvat al decompensării.
Dacă ritmul cardiac este redus la mai puțin de 50-55 bătăi pe minut în repaus și pacientul dezvoltă simptome legate de bradicardie, doza trebuie redusă.
Datorită efectului său advers asupra timpului de conducere, celiprololul trebuie utilizat cu precauție extremă la pacienții cu bloc cardiac de gradul I.
Simptomele tirotoxicozei și hipoglicemiei pot fi mascate. În studiile cu celiprolol la pacienții cu diabet zaharat, nu au fost observate efecte adverse asupra glicogenolizei și secreției de insulină. Cu toate acestea, celiprololul trebuie utilizat cu precauție la pacienții diabetici cu niveluri fluctuante ale glicemiei.
Celiprolol trebuie utilizat cu precauție la pacienții cu boală pulmonară obstructivă reversibilă. Celiprololul aparent nu inhibă bronhodilatarea cu stimulare adrenergică și astfel bronhodilatatoarele precum salbutamolul pot fi utilizate fără întreruperea tratamentului cu celiprolol. Celiprolol nu trebuie utilizat în timpul unui atac de astm acut.
S-a raportat că beta-blocantele exacerbează psoriazisul, iar pacienții cu antecedente de psoriazis trebuie să ia celiprolol numai după o analiză atentă.
La pacienții cu antecedente de reacții anafilactice, beta-blocantele pot crește sensibilitatea la alergeni și severitatea reacțiilor.
Dacă pacientul observă ochi uscați și erupții cutanate fără niciun motiv aparent, tratamentul cu celiprolol trebuie întrerupt treptat.
Efectul celiprololului asupra farmacocineticii altor medicamente nu a fost studiat. Prin urmare, celiprololul nu trebuie utilizat concomitent cu medicamente cu un indice terapeutic îngust (vezi pct. 4.5).
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Blocante ale canalelor de calciu
Utilizarea concomitentă a blocantelor canalelor de calciu (de exemplu verapamil și diltiazem) nu este recomandată deoarece ambele reduc contractilitatea cardiacă și inhibă rata de transfer antrioventricular. Utilizarea acestei combinații la pacienții cu tulburări cardiace este contraindicată. Tratamentul concomitent cu derivați de dihidropiridină (de exemplu, nifedipină) poate crește riscul de hipotensiune.
Antiaritmice de clasa I
Se recomandă prudență atunci când este utilizat în asociere cu antiaritmice de clasa I (de exemplu, disopiramidă și chinidină) și amiodaronă, deoarece timpul de conducere atrioventriculară poate fi prelungit și poate avea loc un efect inotrop negativ.
Beta-blocantele pot exacerba hipertensiunea de revenire, care poate apărea după întreruperea clonidinei. Dacă cele două medicamente sunt administrate concomitent, beta-blocantele trebuie întrerupte cu câteva zile înainte de întreruperea clonidinei.
Utilizarea concomitentă a glicozidelor cardiace (de exemplu, digoxină) poate crește timpul de conducere atrioventriculară.
Tratamentul cu celiprolol trebuie raportat anestezistului înainte de anestezie generală (vezi pct. 4.4). Interacțiunea cu anestezicele poate reduce capacitatea mușchiului cardiac. Utilizarea concomitentă nu este contraindicată deoarece beta-blocantele pot preveni modificări mari ale tensiunii arteriale în timpul intubației și pot fi rapid antagonizate de beta-simpatomimetice.
Insulină sau antidiabetice orale
Celiprololul poate potența efectele de reducere a glicemiei ale insulinei și ale agenților hipoglicemici orali și, prin urmare, dozarea agentului antidiabetic poate necesita ajustări (vezi pct. 4.8).
Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene precum ibuprofenul sau indometacinul pot reduce efectele hipotensive ale blocantelor beta-adrenergice.
Simpatomimetice precum adrenalina pot antagoniza efectele beta-blocantelor.
Antidepresive triciclice, barbiturice sau fenotiazine
Utilizarea concomitentă a antidepresivelor triciclice, barbiturice sau fenotiazine poate potența efectele hipotensive ale beta-blocantelor.
Inhibitori ai monoaminooxidazei (MAO)
Inhibitorii MAO (de exemplu fenelzina) cauzează adesea hipotensiune și pot avea efecte hipotensive aditive cu agenți antihipertensivi.
Hidroclorotiazidă sau teofilină
Utilizarea concomitentă de hidroclorotiazidă și teofilină poate reduce biodisponibilitatea celiprololului. Dacă este necesar, doza trebuie ajustată.
Medicamente cu un indice terapeutic îngust
Nu a fost evaluat potențialul celiprololului de a inhiba sau induce izoenzimele CYP450, alte enzime metabolizante sau proteine de transport. Din acest motiv, nu este posibil să se prezică potențialul de interacțiune. Prin urmare, celiprololul nu trebuie combinat cu medicamente pentru care o creștere a expunerii sistemice poate avea consecințe grave, de ex. ciclosporină, chinidină, alfentanil, astemizol, cisapridă, diergotamină, ergotamină, pimozidă, sirolimus, tacrolimus, terfenadină, digoxină, litiu, inhibitori de HMG-CoA reductază, flecainidă, antiepileptice, teofilină și warfarină.
Interacțiuni cu inhibitori/inductori ai glicoproteinei P
Celiprololul este un substrat al transportorului de eflux P-glicoproteină (P-gp).
Utilizarea concomitentă a medicamentelor care inhibă P-gp (de exemplu, verapamil, eritromicină, claritromicină, ciclosporină, chinidină, ketoconazol și itraconazol) poate duce la creșterea concentrațiilor plasmatice de celiprolol. Administrarea concomitentă de 100 mg celiprolol și 200 mg itraconazol, un inhibitor al P-gp, a dus la o creștere cu 80% a ASC a celiprololului. La administrarea concomitentă a medicamentelor care inhibă P-gp, trebuie luată în considerare reducerea dozei de celiprolol.
Utilizarea concomitentă cu medicamente care induc P-gp (de exemplu, rifampicină și sunătoare) poate duce la scăderea concentrațiilor plasmatice de celiprolol. Administrarea concomitentă de 200 mg celiprolol și 600 mg rifampicină o dată pe zi timp de 5 zile consecutive a scăzut ASC al celiprololului cu 40%. Un efect mai pronunțat după tratamentul prelungit cu rifampicină nu poate fi exclus. Poate fi necesară ajustarea dozelor de celiprolol la inițierea sau întreruperea tratamentului cu medicamentul care induce P-gp.
4.6 Sarcina și alăptarea
Pentru celiprolol nu sunt disponibile date clinice privind sarcinile expuse. Studiile la animale nu indică efecte dăunătoare directe sau indirecte în ceea ce privește sarcina, dezvoltarea embrionară/fetală, nașterea sau dezvoltarea postnatală. Se recomandă prudență la prescrierea femeilor gravide.
Efectul asupra aportului sanguin placentar este necunoscut. Alți beta-blocanți reduc circulația placentară, care poate provoca moarte fetală și naștere prematură. Efecte secundare (în special hipoglicemie și bradicardie) pot fi observate și la făt și la nou-născuți. Acest lucru crește riscul de complicații cardiace și pulmonare la nou-născuți în perioada postnatală.
Majoritatea beta-blocantelor trec în laptele matern, deși în diferite grade. Utilizarea în timpul alăptării nu este recomandată, deoarece informațiile privind secreția de celiprolol în laptele uman nu sunt suficiente.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Celiprolol are o influență minoră sau moderată asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje. Trebuie avut în vedere faptul că pot apărea amețeli și oboseală.
4.8 Reacții adverse
Clasificarea frecvenței reacțiilor adverse este următoarea: