Scurt dicționar al limbii slovace
1. náb. roagă-te pentru cineva cu Dumnezeu: Sfântul Gorazd, o-uj pentru noi
2. expr. a vorbi, implora: o. pentru cineva pentru un copil, pentru o cauză justă;
nu am pierdut.
orodovníčka -y -čok, orodovnica -e -níc ž.
orodovník -a mn. -ci m. expr. care vorbește: unchiul a fost o mea.;
orol orla mn. N și A -y m. o pasăre de pradă mare, cu un cioc curbat și un ochi ager, zool. Quila: o. stâncos, râu;
o ștampilă o-m cu o emblemă de vultur;
roua doc. acoperiți cu rouă: iarbă o-viței, ploaie o-l sol
// rouă: cupă cu o-l;
frunze;
-
Regulile ortografiei slovace
orodovník ma mn. Mci m.; orodovníčka ‑y ‑čok, orodovnica ‑e ‑níc ž.
orol orla mn. N a A-y m.; orlica ‑e ‑líc ž.; vultur L ľľom; orlík ma mn. N a A-y m.
roua -í ‑ia dok.; rouă
Orovnica že ž.; Orovničan ma mn. Mia m.; Orovničanka ‑y ‑niek ž.; orovnický
Dicționar al limbii slovace (din 1959 - 1968) 1
a te ruga, -uje, -ují nedock. (pentru cine, pentru ce chiar și imediat.) implora, roagă-te, mijlocește: Ivan mijlocește pentru Elena când o scuturăm. (Šolt.) Nu a lipsit să vorbească la bancă pentru cauza slovacă. (Škult.) Kalinčiak s-a rugat prietenului său. (Frost) Dacă ai venit să te rogi, te avertizez că este păcat. (Strălucire)
orodovník, -a, mn. Nu. -Sunt un om. r. apel telefonic. care mijlocește, mijlocește pentru cineva: bine o. (Fel., Pr. King);
orodovnica, -e, -níc i orodovníčka, -y, -čok, zastar. și ortodoxă, -no, -cal de femeie. r.
orogeneză, -y femei. r. geol. stiinta montana;
aditiv orogenetic m.: o-e mișcări schimbări dinamice create de munți
orografie, adică femei. r. geogr. știința descriptivă a formelor montane ale suprafeței pământului, horografia;
orol, orla, mn. Nu. om vulturi. r.
1. o specie de pasăre de pradă mare caracterizată printr-un cioc masiv cârligat, aripi lungi și ochi ascuțiți și care trăiește în locuri stâncoase înalte: îndrăznețe ca o;
ochii lui strălucesc ca vulturii (Tim.);
zool. despre. Stâncă (Aquila chrysaëtus);
despre. Aquila pomarina;
pren. baza. pălării cu vultur (Botto) cu pene de vultur;pren. expr. (pl. -i) despre un om îndrăzneț, entuziast: vulturi mândri ai Tatra (Heč.)
● O vrabie nu va fi un vultur (accesoriu) despre o persoană care nu are abilitate pentru ceva.
2. emblemă cu imaginea unui vultur pe timbre, monede, în stema etc.: centură civilă cu un vultur în vârf (Jes-á);
stemă cu o-o cu cap dublu;