SPC Emtricitabină Tenofovir disoproxil Krka 200245 mg

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL

Emtricitabină/Tenofovir disoproxil Krka 200 mg/245 mg comprimate filmate

2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat filmat conține 200 mg emtricitabină și 245 mg tenofovir disoproxil (echivalent cu 300,7 mg succinat de tenofovir disoproxil sau 136 mg tenofovir).

Excipienți cu efect cunoscut

Fiecare comprimat filmat conține 80 mg lactoză monohidrat.

Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat filmat (comprimat).

Emtricitabina/Tenofovir disoproxil Krka comprimate filmate sunt comprimate albastre, ovale, biconvexe, cu dimensiuni de 20 mm x 10 mm.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicații terapeutice

Tratamentul infecției cu HIV-1:

Emtricitabină/Tenofovir disoproxil Krka este indicat pentru terapia antiretrovirală combinată la adulții infectați cu HIV-1 (vezi pct. 5.1).

Emtricitabină/Tenofovir disoproxil Krka este, de asemenea, indicat pentru tratamentul adolescenților infectați cu HIV-1 cu rezistență sau toxicitate la NRTI, cu excepția utilizării de primă linie (vezi pct. 4.2, 4.4 și 5.1).

Profilaxia pre-expunere (PrEP):

Emtricitabină/Tenofovir disoproxil Krka în combinație cu practici sexuale mai sigure este indicată pentru profilaxia pre-expunere pentru a reduce riscul de infecție cu HIV-1 cu transmitere sexuală la adulți și adolescenți cu risc crescut (vezi pct. 4.2, 4.4 și 5.1).

4.2 Doze și mod de administrare

Emtricitabină/Tenofovir disoproxil Krka trebuie inițiată de un medic cu experiență în gestionarea infecției cu HIV.

Tratamentul HIV la adulți și adolescenți cu vârsta de 12 ani și peste cu o greutate de cel puțin 35 kg:

O tabletă o dată pe zi.

Prevenirea HIV la adulți și adolescenți cu vârsta de 12 ani și peste cu o greutate de cel puțin 35 kg: un comprimat o dată pe zi.

Dacă este necesară întreruperea sau modificarea dozei uneia dintre componentele Emtricitabinei/Tenofovir disoproxil Krka, sunt disponibile medicamente separate pentru emtricitabină și tenofovir disoproxil pentru tratarea infecției cu HIV-1. Vă rugăm să consultați SPC-urile pentru aceste medicamente.

Dacă doza de Emtricitabină/Tenofovir disoproxil Krka este întârziată în decurs de 12 ore de la ora obișnuită de administrare, Emtricitabină/Tenofovir disoproxil Krka trebuie administrată cât mai curând posibil și trebuie continuat programul de dozare obișnuit. Dacă doza de Emtricitabină/Tenofovir disoproxil Krka este întârziată cu mai mult de 12 ore și este aproape timpul pentru următoarea doză, nu trebuie luată doza omisă și trebuie continuat programul obișnuit de dozare.

Dacă vărsăturile apar în decurs de 1 oră de la administrarea Emtricitabinei/Tenofovir disoproxil Krka, trebuie administrat un alt comprimat. Dacă vărsăturile apar la mai mult de 1 oră după administrarea Emtricitabinei/Tenofovir disoproxil Krka, nu poate fi administrată oa doua doză.

Grupuri speciale de pacienți

Pacienți vârstnici: Nu este necesară ajustarea dozei (vezi pct. 5.2).

Insuficiență renală: Emtricitabina și tenofovirul sunt eliminate prin excreție renală, iar expunerea la emtricitabină și tenofovir este crescută la subiecții cu disfuncție renală (vezi pct. 4.4 și 5.2).

Adulți cu insuficiență renală:

Emtricitabină/Tenofovir disoproxil Krka trebuie administrat subiecților cu un clearance al creatininei (CrCl) de 400 de exemplare/ml în săptămânile 48, 96 sau 144 sau la întreruperea acestuia într-un stadiu incipient al studiului. Stare din săptămâna 144:

Mutația M184V/I care a apărut la 2/19 (10,5%) izolate analizate la pacienții cu emtricitabină/tenofovir disoproxil/efavirenz și la 10/29 (34,5%) izolate analizate în grupul lamivudină/zidovudină/efavirenz (valoarea p 4%) . Dintre cei 28 de pacienți care au primit 96 de săptămâni de tratament cu tenofovir disoproxil, scorul BMD Z a scăzut cu -0,341 pentru coloana lombară și -0,458 pentru întregul corp.

În studiul GS-US-104-0352, 97 de pacienți tratați anterior (2-4% din vârstă) pierderea DMO în coloana lombară în săptămâna 48 a avut loc la un individ tratat cu tenofovir disoproxil și nu a apărut la niciun individ tratat cu stavudină sau zidovudină. Scorul BMD Z a scăzut cu -0,012 pentru coloana lombară și cu -0,338 pentru întregul corp la 64 de subiecți tratați cu tenofovir disoproxil timp de 96 de săptămâni. Scorul BMD Z nu a fost ajustat pentru înălțimea și greutatea corpului.

În studiul GS-US-104-0352, 8 din 89 de pacienți pediatrici (9,0%) expuși la tenofovir disoproxil au întrerupt medicamentul din studiu din cauza evenimentelor adverse renale. Cinci subiecți (5,6%) au prezentat rezultate de laborator clinic în concordanță cu tubulopatia renală proximală, dintre care 4 au întrerupt tenofovir disoproxil (expunerea medie la tenofovir disoproxil 331 săptămâni).

Profilaxia pre-expunere la populația pediatrică

Eficacitatea și siguranța emtricitabinei/tenofovirului disoproxil în profilaxia pre-expunere la adolescenții care aderă la doza zilnică este similară cu cea a adulților cu același grad de aderență. Nu se cunosc efectele posibile asupra rinichilor și oaselor cu utilizarea pe termen lung a emtricitabinei/tenofovirului pentru profilaxia pre-expunere la adolescenți (vezi pct. 4.4).

5.2 Proprietăți farmacocinetice

Bioechivalența unui comprimat filmat de emtricitabină/tenofovir disoproxil cu o capsulă dură de 200 mg emtricitabină și a unui comprimat filmat de tenofovir disoproxil 245 mg a fost determinată după o singură administrare postită la subiecți sănătoși. După administrarea orală de emtricitabină/tenofovir disoproxil la subiecți sănătoși, emtricitabina și tenofovir disoproxil sunt absorbite rapid, iar tenofovir disoproxil este transformat în tenofovir. Concentrațiile serice maxime de emtricitabină și tenofovir au fost observate de la 0,5 la 3,0 ore după administrarea postului. Administrarea concomitentă de emtricitabină/tenofovir disoproxil cu alimente a determinat o întârziere a concentrațiilor maxime de tenofovir de aproximativ trei sferturi de oră și o creștere a ASC și Cmax a tenofovirului de aproximativ 35% și, respectiv, 35%. 15% atunci când i se administrează o masă bogată în grăsimi sau ușoară, comparativ cu postul. Pentru a optimiza absorbția tenofovirului, se recomandă administrarea de Emtricitabină/Tenofovir disoproxil Krka cu alimente.

După administrarea intravenoasă, volumul de distribuție a emtricitabinei și tenofovirului a fost de aproximativ 1,4 l/kg și respectiv kg. 800 ml/kg. După administrarea orală de emtricitabină sau tenofovir disoproxil, emtricitabina și tenofovirul sunt distribuite pe tot corpul. Legarea in vitro a emtricitabinei la proteinele plasmatice umane a fost de 80 ml/min; disfuncție ușoară la CrCl = 50-79 ml/min; disfuncție moderată la CrCl = 30-49 ml/min și disfuncție severă la CrCl = 10-29 ml/min).

Expunerea medie (coeficientul de variație în%) la emtricitabină a crescut de la 12 (25%) µg • h/ml la pacienții cu funcție renală normală la 20 (6%) µg • h/ml, 25 (23%) µg • h/ml resp. 34 (6%) µg • h/ml la subiecții cu insuficiență renală ușoară, moderată și severă. Expunerea medie (coeficientul de variație în%) la tenofovir a crescut de la 2.185 (12%) ng • h/ml la subiecții cu funcție renală normală la 3.064 (30%) ng • h/ml, 6.009 (42%) ng • h/ml resp. 15.985 (45%) ng • h/ml la subiecții cu insuficiență renală ușoară, moderată și severă.

Un interval prelungit de doză de emtricitabină/tenofovir disoproxil la pacienții infectați cu HIV-1 cu insuficiență renală moderată este de așteptat să conducă la concentrații plasmatice maxime mai mari și la niveluri mai mici de Cmin comparativ cu pacienții cu funcție renală normală. La subiecții cu boală renală în stadiul final (ESRD) care necesită hemodializă, expunerea la medicament a crescut semnificativ între ore la dializă la 53 (19%) µg • h/ml emtricitabină timp de 72 de ore și la 42.857 (29%) ng • h/ml tenofovir.

Un mic studiu clinic a fost efectuat la pacienții infectați cu HIV cu insuficiență renală pentru a evalua siguranța, activitatea antivirală și farmacocinetica tenofovir disoproxil în combinație cu emtricitabină. La un subgrup de pacienți cu un clearance inițial al creatininei între 50 și 60 ml/min care au primit o doză o dată pe zi, expunerea la tenofovir a crescut de 2-4 ori și a apărut insuficiență renală.

Farmacocinetica emtricitabinei și tenofovirului (administrată sub formă de tenofovir disoproxil) nu a fost studiată la copii și adolescenți cu insuficiență renală. Nu sunt disponibile date pentru a recomanda o doză (vezi pct. 4.2 și 4.4).

Insuficiență hepatică

Farmacocinetica emtricitabinei/tenofovir disoproxil nu a fost studiată la subiecții cu insuficiență hepatică.

Farmacocinetica emtricitabinei nu a fost studiată la subiecții neinfectați cu VHB cu grade diferite de insuficiență hepatică. La subiecții infectați cu VHB, farmacocinetica emtricitabinei a fost în general similară cu cea a subiecților sănătoși și a pacienților infectați cu HIV.

O doză unică de 245 mg de tenofovir disoproxil a fost administrată persoanelor infectate cu HIV cu grade diferite de insuficiență hepatică, așa cum sunt definite în clasificarea Child-Pugh-Turcotte (CPT). Farmacocinetica tenofovirului a fost în esență neschimbată la subiecții cu insuficiență hepatică, sugerând că nu este necesară ajustarea dozei la acești subiecți. Valorile medii (coeficientul de variație în%) ale Cmax și AUC0-u ale tenofovirului la subiecții sănătoși au fost 223 (34,8%) ng/ml și 2.050 (50,8%) ng • h/ml, comparativ cu 289 (46,0%) ng/ml și 2.310 (43,5%) ng • h/ml la subiecții cu insuficiență hepatică moderată și 305 (24,8%) ng/ml și 2.740 ( 44,0%) ng • h/ml la subiecți cu insuficiență hepatică severă.

5.3 Date preclinice de siguranță

Emtricitabină: Datele preclinice nu au evidențiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenționale de farmacologie de siguranță, toxicitate după doze repetate, genotoxicitate, potențial cancerigen și toxicitate asupra reproducerii.

Tenofovir disoproxil: Studiile preclinice de farmacologie de siguranță cu tenofovir disoproxil nu au evidențiat niciun risc special pentru om. Rezultatele studiilor de toxicitate pe doze repetate la șobolani, câini și maimuțe la expuneri mai mari sau egale cu expunerile clinice și cu potențială relevanță pentru utilizarea clinică includ toxicitate renală și osoasă și niveluri scăzute de fosfat seric. Toxicitatea osoasă a fost diagnosticată ca osteomalacie (maimuțe) și DMO redusă (șobolani și câini). Toxicitatea osoasă la șobolani și câini adulți tineri a apărut la expuneri ≥ 5 ori la copii și adolescenți sau pacienți adulți. La maimuțele tinere infectate, toxicitatea osoasă a apărut la expuneri foarte mari după administrarea subcutanată (≥ 40 de ori expunerea pacientului). Rezultatele studiilor la șobolani și maimuțe au indicat o scădere a absorbției fosfatului intestinal cu o posibilă reducere a DMO secundară legată de medicament.

Studiile de genotoxicitate au arătat rezultate pozitive într-un test in vitro de limfom de șoarece, rezultate echivoce la una dintre tulpinile utilizate în testul Ames și rezultate slab pozitive într-un test de sinteză ADN neprogramat (UDS) cu hepatocite primare de șobolan. Cu toate acestea, într-un test in vivo cu micronucleii măduvei osoase de șoarece, rezultatele au fost negative.

Studiile de carcinogenitate orală la șobolani și șoareci au arătat doar o incidență scăzută a tumorilor duodenale la șoareci utilizând o doză extrem de mare. Este puțin probabil ca apariția acestor tumori să fie relevantă pentru oameni.

Studiile de toxicitate asupra funcției de reproducere la șobolani și iepuri nu au arătat efecte asupra împerecherii, fertilității, sarcinii sau parametrilor fetali. Cu toate acestea, într-un studiu de toxicitate peri- și postnatală, tenofovir disoproxil a redus indicele de viabilitate și greutățile puilor la doze toxice materne.

Combinație de emtricitabină și tenofovir disoproxil: În studiile de genotoxicitate și toxicitate după doze repetate care au durat o lună sau mai puțin, utilizând o combinație a celor două componente, nu s-a observat nicio exacerbare a efectelor toxicologice comparativ cu studiile cu componente separate.